Treceți la conținutul principal

La persoana a treia

... Cu o duminica in urma, pe seara, fiind singura acasa, Ilinka se gandea ca e momentul oportun pentru a lua legatura cu persoanele importante din viata ei si cu care n-a mai vorbit de mult. Era foarte simplu sa puna mana pe telefon s-o faca, insa nu avea nicio tragere de inima, ba mai mult, un soi de groaza; si se intreba de ce-i vine atat de greu sa socializeze, pentru ca ulterior sa-si aminteasca mici intamplari din copilarie, care-i dovedeau firea solitara. Prietena ei ii batea in usa, ca s-o scoata afara la joaca, iar ea isi trimitea mama sa-i spuna ca mananca ori doarme, ori alte minciunele. Acum insa, cu nu-stiu-ce dispozitie nemaipomenita, a luat telefonul si a inceput sa apeleze fara oprire o multime de numere. Dupa cateva ore de vorbit la telefon, mirata ea insasi de aceasta neobisnuita atitudine, s-a intrebat pe nerasuflate: oare de ce vreau sa vorbesc acum cu toata lumea? Urmeaza sa mor??!

Comentarii

Valeriu a spus…
Poate ca intrebarea potrivita ar fi fost: "Sunt pregatita sa mor?"...
saturnian a spus…
Da, asta daca analizam in profunzime. E un punct de vedere care merita atentia. Multumesc, Valeriu.
Problema noastra insa pare a fi faptul ca ne traim viata ca si cum nici macar n-ar exista vreodata posibilitatea de a muri. Atat de prinsi in cotidian suntem.
Suntem deci pregatiti sa murim?

Postări populare de pe acest blog

Revolutie

Este neasteptat cum ne putem schimba in timp; si mai ales intr-un timp foarte scurt. Am putea defini aceasta schimbare ca maturizare. Este necesara maturizarea, dar e trist sa constati ca ai pierdut inocenta si naivitatea care iti dadeau incredere in tine si in ideile si valorile tale. Era o vreme cand aveai atatea de multe de spus si tanjeai dupa oameni cu care puteai sa stai de vorba si care mai ales sa-ti impartaseasca gandurile. Si-acum? Te-ai transformat intr-un pragmatic materialist care dispretuieste vorba multa, caci e "saracia omului" si sub pretextul asta renunti la atat de necesara comunicare. Daca ai recitit ce-ai scris candva si ai tendinta de a te contrazice acum, inseamna ca ai evoluat. Nu lasa stima de sine sa scada din acest motiv si nu te descuraja, ai un motiv in plus sa-ti reformulezi perspectivele. Nu, nu! Cuvintele nu sunt niciodata de prisos!

Scena 1

DECORUL: cel mai simplu cu putinta, nu exista nimic pe scena. BARBATUL: Gata, m-am hotarat: nu voi mai trai ca sa mananc! Nu-i voi mai da trupului meu desfatare, ci-l voi hrani cu fructul primordial, marul! (Are in mana un mar si musca din el cu pofta) Chiar e bun! (Mai ia o gura, si-nc-o gura. La cea de-a treia se opreste pentru o clipa, dupa care scuipa in lateral.) Tu?! Ce cauti aici? Si de ce te uiti asa la mine? (Cu privirea atintita in fata): Nici sa mananc linistit nu mai pot! Am ajuns sa ma cert pentru un mar. (Din nou, privind marul): Na! S-a bagat inauntru! Unde-ai fugit, ma? Ce sa spun... tot el face pe grozavul! Nu sta la discutii, nu-si bate capul cu mine. Normal: cel mai destept cedeaza primul! Deci tot eu sunt animalul din datele problemei. Ia stai tu sa-ti arat ca si eu pot fi o fiinta superioara! Te las cu marul tau, cu tot! Imparte-l cu ai tai! La urma urmei, tie-ti este si casa, si hrana... In timp ce eu... eu trebuie sa-mi iau credit ca sa-mi fac casa! Daca ti-as ce