Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2009

Apus literar

O foaie de hartie - Scrisoare ne-nceputa... Penita azi e rupta, Cerneala-i cenusie. Nici nu mai am cuvinte, Nici nu mai stiu a scrie... E-o ora prea tarzie? Nu-mi mai aduc aminte...

Lauda Somnului

In fiecare seara, abia astept sa adorm, ca sa reinviez a doua zi, dimineata, ca un prunc, si sa pot crede naiv ca toata lumea e a mea si eu sunt dumnezeul ei. Apoi cobor spre amiaza, in chip de om, iar cand vine noaptea, ma adancesc din nou, sleit de puteri si gol, in patul vechi si-adanc, cu arcuri rupte, ca intr-un sicriu, asteptand sa adorm.

Scena 1

DECORUL: cel mai simplu cu putinta, nu exista nimic pe scena. BARBATUL: Gata, m-am hotarat: nu voi mai trai ca sa mananc! Nu-i voi mai da trupului meu desfatare, ci-l voi hrani cu fructul primordial, marul! (Are in mana un mar si musca din el cu pofta) Chiar e bun! (Mai ia o gura, si-nc-o gura. La cea de-a treia se opreste pentru o clipa, dupa care scuipa in lateral.) Tu?! Ce cauti aici? Si de ce te uiti asa la mine? (Cu privirea atintita in fata): Nici sa mananc linistit nu mai pot! Am ajuns sa ma cert pentru un mar. (Din nou, privind marul): Na! S-a bagat inauntru! Unde-ai fugit, ma? Ce sa spun... tot el face pe grozavul! Nu sta la discutii, nu-si bate capul cu mine. Normal: cel mai destept cedeaza primul! Deci tot eu sunt animalul din datele problemei. Ia stai tu sa-ti arat ca si eu pot fi o fiinta superioara! Te las cu marul tau, cu tot! Imparte-l cu ai tai! La urma urmei, tie-ti este si casa, si hrana... In timp ce eu... eu trebuie sa-mi iau credit ca sa-mi fac casa! Daca ti-as ce

OTRAVA

Azi ninge cu stele-mbatate de vant, Si cad pe pamant, Si-mi tulbura visele, somnul adanc, Si-mi sapa in suflet a ta vesnicie In tainic mormant. Zadarnic ma zbat si ravnesc la trezire! Azi mai otravita ca ieri parca sunt! De n-ar exista in lume cuvant Sa-mi cante in soapta sculptata in gand Amara iubire!