saturnian

... Cu o duminica in urma, pe seara, fiind singura acasa, Ilinka se gandea ca e momentul oportun pentru a lua legatura cu persoanele importante din viata ei si cu care n-a mai vorbit de mult. Era foarte simplu sa puna mana pe telefon s-o faca, insa nu avea nicio tragere de inima, ba mai mult, un soi de groaza; si se intreba de ce-i vine atat de greu sa socializeze, pentru ca ulterior sa-si aminteasca mici intamplari din copilarie, care-i dovedeau firea solitara. Prietena ei ii batea in usa, ca s-o scoata afara la joaca, iar ea isi trimitea mama sa-i spuna ca mananca ori doarme, ori alte minciunele. Acum insa, cu nu-stiu-ce dispozitie nemaipomenita, a luat telefonul si a inceput sa apeleze fara oprire o multime de numere. Dupa cateva ore de vorbit la telefon, mirata ea insasi de aceasta neobisnuita atitudine, s-a intrebat pe nerasuflate: oare de ce vreau sa vorbesc acum cu toata lumea? Urmeaza sa mor??!

Mi-am culcat gandul pe fruntea ta Si ti-am inchis c-un zambet ochii, Ca sa adormi. Iar eu te voi visa.

Literele se plimbau obraznice pe marginea calimarii. Stiloul nu reusea sa le stapaneasca si se necajea foarte. Trebuia sa faca ceva: si le-a impartit in doua. S-a gandit ca astfel, va avea succesul Lui Dumnezeu la zadarnicirea construirii Turnului Babel. Si a facut Stiloul grupa mare, in care erau majusculele si grupa mica in care erau literele mici. Si a numit literele mari conducatori de propozitii, adica ele stateau la poarta fiecarei noi propozitii ce urma a fi incuiata cu o cheita. Cheita avea diferite forme: punct, semnul exclamarii, semnul intrebarii sau cele trei surioare puncte de suspensie. Cum era el suparat, Stiloul, era pus pe fapte mari si, vai, a vrut sa imparta si literele mici in vocale si consoane, urmand ca acestea sa locuiasca in propozitii separate. Dar s-a gandit putin mai bine si a ajuns la concluzia ca propozitiile cu consoane ar fi sacadate si lipsite de armonie si muzicalitate, asa ca a decis sa le lase impreuna. Si rasul cristalin al vocalelor se impletea cu

Bobul de cafea, proaspat prajit in focului Iadului la economic, Strivit de bolovanul lui Sisif in cadere, Indulcit, ca sa sfideze viata amara - Impartasania mea din fiecare zi!

Urmariti cel putin aceasata prima parte a filmului, desi cel mai bine ar fi sa-l vedeti pe tot, sa aveti o idee completa! (Prima parte dureaza doar 10 minute.) Daca aveti rabdarea de a scrie intr-o fraza rezumatul parerii pe care v-ati facut-o in urma vizionarii, va rog s-o impartasiti aici.

'Nalta prin cantec laude somnului, Scrie in stihuri blesteme pomului; Gusta cu patima nectarul pacatului. Sufera-n taina in focul iadului!

O foaie de hartie - Scrisoare ne-nceputa... Penita azi e rupta, Cerneala-i cenusie. Nici nu mai am cuvinte, Nici nu mai stiu a scrie... E-o ora prea tarzie? Nu-mi mai aduc aminte...

In fiecare seara, abia astept sa adorm, ca sa reinviez a doua zi, dimineata, ca un prunc, si sa pot crede naiv ca toata lumea e a mea si eu sunt dumnezeul ei. Apoi cobor spre amiaza, in chip de om, iar cand vine noaptea, ma adancesc din nou, sleit de puteri si gol, in patul vechi si-adanc, cu arcuri rupte, ca intr-un sicriu, asteptand sa adorm.

DECORUL: cel mai simplu cu putinta, nu exista nimic pe scena. BARBATUL: Gata, m-am hotarat: nu voi mai trai ca sa mananc! Nu-i voi mai da trupului meu desfatare, ci-l voi hrani cu fructul primordial, marul! (Are in mana un mar si musca din el cu pofta) Chiar e bun! (Mai ia o gura, si-nc-o gura. La cea de-a treia se opreste pentru o clipa, dupa care scuipa in lateral.) Tu?! Ce cauti aici? Si de ce te uiti asa la mine? (Cu privirea atintita in fata): Nici sa mananc linistit nu mai pot! Am ajuns sa ma cert pentru un mar. (Din nou, privind marul): Na! S-a bagat inauntru! Unde-ai fugit, ma? Ce sa spun... tot el face pe grozavul! Nu sta la discutii, nu-si bate capul cu mine. Normal: cel mai destept cedeaza primul! Deci tot eu sunt animalul din datele problemei. Ia stai tu sa-ti arat ca si eu pot fi o fiinta superioara! Te las cu marul tau, cu tot! Imparte-l cu ai tai! La urma urmei, tie-ti este si casa, si hrana... In timp ce eu... eu trebuie sa-mi iau credit ca sa-mi fac casa! Daca ti-as ce

Azi ninge cu stele-mbatate de vant, Si cad pe pamant, Si-mi tulbura visele, somnul adanc, Si-mi sapa in suflet a ta vesnicie In tainic mormant. Zadarnic ma zbat si ravnesc la trezire! Azi mai otravita ca ieri parca sunt! De n-ar exista in lume cuvant Sa-mi cante in soapta sculptata in gand Amara iubire!

Am revenit asupra acestei intrebari peste multa vreme, cu alte ganduri. Am inlaturat toate ideile pe care le-am dezbatut si mi s-a parut mai inspirat sa las fiecaruia libertatea de a-si inchipui in propriul fel argumentarea ei...