Treceți la conținutul principal

CINE ESTE BIG BROTHER-UL FACEBOOK-ULUI?

Sau nu doar asta, dar mai ales cine este direct interesat ca lumea toata, atat de sufocata de cotidian, sa dea buzna si apoi sa prinda radacini in aceasta lume virtuala in care, mai sociabili ca oricand, uitam sa fim sceptici si ne dezvaluim cu naivitate identitatea si apoi ce e mai fragil in fiintele noastre?
Sunt deja cativa ani buni de existenta a facebook-ului si de vreo doi incoace i se face o propaganda pur si simplu suspecta, prin intermediul tuturor canalelor posibile. Si lucrurile par sa se miste destul de repede, mai ales ca merg in paralel cu tendinta de a pune totul pe tapet - si nu ma refer aici la simplul fapt de a spune lucrurilor pe nume atunci cand o problema necesita solutionare, ci la lipsa de indiscretie cu care lumea isi spala rufele in public.
Bineinteles ca vor exista intotdeauna niste "dar"-uri: dar de ce sa afisezi acolo astfel de informatii? dar de ce sa-ti dai datele reale? Haideti sa despicam putin firul in patru: se poate ca un cont sa nu dezvaluie identitatea unei persoane, dar raspnsul sta in proverbul "Spune-mi cu cine te-mprietenesti, ca sa-ti spun cine esti!" (Nu mai dezvolt, ci las tema de meditatii.)
N-as vrea sa fianlizez postarea inainte de a mentiona ca tentatia de a ma naste pe planeta facebook este foarte mare si pentru mine si ca revine obsesiv si frecvent, ca un cosmar...
Risc atribuirea unor etichete, dar va sugerez sa cautati in jurul vostru si va asigur ca mai exista membri in acest club, deci nu sunt un caz singular.

Comentarii

Valeriu a spus…
Eu, unul, nu mi-am făcut cont pe FACEBOOK, nu mă tentează, şi nu pot să-mi dau cu părerea despre ce este în interiorul său. Mă mai trezesc uneori "blocat" în accesarea unor informaţii de faptul că nu am un astfel de cont.
Mai amintesc doar bucuria soţiei atunci când a reuşit să-şi închidă contul pe FACEBOOK ...
saturnian a spus…
Valeriu, n-as vrea sa te dezamagesc, dar, din pacate, tot ce se mai poate face este dezactivarea contului, insa datele raman stocate. Binainteles ca asta nu inseamna a fi stigmatizat, dar e bine sa fim un pic sceptici in momentul in care ne dorim sa ne facem cont pe un site de socializare.
Ieri am mai rascolit putin internetul in cautare de oameni anti-facebook si nu mare mi-a fost surprinderea cand am constatat ca in aceasta categorie intra persoane care stiu foarte multe despre ceea ce inseamna privacy politics in lumea internetului, iar argumentele erau foarte pertinente. Invit la cautari si la descoperirea unor puncte de vedere foarte interesante.

Postări populare de pe acest blog

Revolutie

Este neasteptat cum ne putem schimba in timp; si mai ales intr-un timp foarte scurt. Am putea defini aceasta schimbare ca maturizare. Este necesara maturizarea, dar e trist sa constati ca ai pierdut inocenta si naivitatea care iti dadeau incredere in tine si in ideile si valorile tale. Era o vreme cand aveai atatea de multe de spus si tanjeai dupa oameni cu care puteai sa stai de vorba si care mai ales sa-ti impartaseasca gandurile. Si-acum? Te-ai transformat intr-un pragmatic materialist care dispretuieste vorba multa, caci e "saracia omului" si sub pretextul asta renunti la atat de necesara comunicare. Daca ai recitit ce-ai scris candva si ai tendinta de a te contrazice acum, inseamna ca ai evoluat. Nu lasa stima de sine sa scada din acest motiv si nu te descuraja, ai un motiv in plus sa-ti reformulezi perspectivele. Nu, nu! Cuvintele nu sunt niciodata de prisos!

Scena 1

DECORUL: cel mai simplu cu putinta, nu exista nimic pe scena. BARBATUL: Gata, m-am hotarat: nu voi mai trai ca sa mananc! Nu-i voi mai da trupului meu desfatare, ci-l voi hrani cu fructul primordial, marul! (Are in mana un mar si musca din el cu pofta) Chiar e bun! (Mai ia o gura, si-nc-o gura. La cea de-a treia se opreste pentru o clipa, dupa care scuipa in lateral.) Tu?! Ce cauti aici? Si de ce te uiti asa la mine? (Cu privirea atintita in fata): Nici sa mananc linistit nu mai pot! Am ajuns sa ma cert pentru un mar. (Din nou, privind marul): Na! S-a bagat inauntru! Unde-ai fugit, ma? Ce sa spun... tot el face pe grozavul! Nu sta la discutii, nu-si bate capul cu mine. Normal: cel mai destept cedeaza primul! Deci tot eu sunt animalul din datele problemei. Ia stai tu sa-ti arat ca si eu pot fi o fiinta superioara! Te las cu marul tau, cu tot! Imparte-l cu ai tai! La urma urmei, tie-ti este si casa, si hrana... In timp ce eu... eu trebuie sa-mi iau credit ca sa-mi fac casa! Daca ti-as ce

La persoana a treia

... Cu o duminica in urma, pe seara, fiind singura acasa, Ilinka se gandea ca e momentul oportun pentru a lua legatura cu persoanele importante din viata ei si cu care n-a mai vorbit de mult. Era foarte simplu sa puna mana pe telefon s-o faca, insa nu avea nicio tragere de inima, ba mai mult, un soi de groaza; si se intreba de ce-i vine atat de greu sa socializeze, pentru ca ulterior sa-si aminteasca mici intamplari din copilarie, care-i dovedeau firea solitara. Prietena ei ii batea in usa, ca s-o scoata afara la joaca, iar ea isi trimitea mama sa-i spuna ca mananca ori doarme, ori alte minciunele. Acum insa, cu nu-stiu-ce dispozitie nemaipomenita, a luat telefonul si a inceput sa apeleze fara oprire o multime de numere. Dupa cateva ore de vorbit la telefon, mirata ea insasi de aceasta neobisnuita atitudine, s-a intrebat pe nerasuflate: oare de ce vreau sa vorbesc acum cu toata lumea? Urmeaza sa mor??!