Treceți la conținutul principal

Scribere


Literele se plimbau obraznice pe marginea calimarii. Stiloul nu reusea sa le stapaneasca si se necajea foarte. Trebuia sa faca ceva: si le-a impartit in doua. S-a gandit ca astfel, va avea succesul Lui Dumnezeu la zadarnicirea construirii Turnului Babel. Si a facut Stiloul grupa mare, in care erau majusculele si grupa mica in care erau literele mici. Si a numit literele mari conducatori de propozitii, adica ele stateau la poarta fiecarei noi propozitii ce urma a fi incuiata cu o cheita. Cheita avea diferite forme: punct, semnul exclamarii, semnul intrebarii sau cele trei surioare puncte de suspensie.

Cum era el suparat, Stiloul, era pus pe fapte mari si, vai, a vrut sa imparta si literele mici in vocale si consoane, urmand ca acestea sa locuiasca in propozitii separate. Dar s-a gandit putin mai bine si a ajuns la concluzia ca propozitiile cu consoane ar fi sacadate si lipsite de armonie si muzicalitate, asa ca a decis sa le lase impreuna. Si rasul cristalin al vocalelor se impletea cu fermitatea si puterea consoanelor.(va urma)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Revolutie

Este neasteptat cum ne putem schimba in timp; si mai ales intr-un timp foarte scurt. Am putea defini aceasta schimbare ca maturizare. Este necesara maturizarea, dar e trist sa constati ca ai pierdut inocenta si naivitatea care iti dadeau incredere in tine si in ideile si valorile tale. Era o vreme cand aveai atatea de multe de spus si tanjeai dupa oameni cu care puteai sa stai de vorba si care mai ales sa-ti impartaseasca gandurile. Si-acum? Te-ai transformat intr-un pragmatic materialist care dispretuieste vorba multa, caci e "saracia omului" si sub pretextul asta renunti la atat de necesara comunicare. Daca ai recitit ce-ai scris candva si ai tendinta de a te contrazice acum, inseamna ca ai evoluat. Nu lasa stima de sine sa scada din acest motiv si nu te descuraja, ai un motiv in plus sa-ti reformulezi perspectivele. Nu, nu! Cuvintele nu sunt niciodata de prisos!

La persoana a treia

... Cu o duminica in urma, pe seara, fiind singura acasa, Ilinka se gandea ca e momentul oportun pentru a lua legatura cu persoanele importante din viata ei si cu care n-a mai vorbit de mult. Era foarte simplu sa puna mana pe telefon s-o faca, insa nu avea nicio tragere de inima, ba mai mult, un soi de groaza; si se intreba de ce-i vine atat de greu sa socializeze, pentru ca ulterior sa-si aminteasca mici intamplari din copilarie, care-i dovedeau firea solitara. Prietena ei ii batea in usa, ca s-o scoata afara la joaca, iar ea isi trimitea mama sa-i spuna ca mananca ori doarme, ori alte minciunele. Acum insa, cu nu-stiu-ce dispozitie nemaipomenita, a luat telefonul si a inceput sa apeleze fara oprire o multime de numere. Dupa cateva ore de vorbit la telefon, mirata ea insasi de aceasta neobisnuita atitudine, s-a intrebat pe nerasuflate: oare de ce vreau sa vorbesc acum cu toata lumea? Urmeaza sa mor??!