Literele se plimbau obraznice pe marginea calimarii. Stiloul nu reusea sa le stapaneasca si se necajea foarte. Trebuia sa faca ceva: si le-a impartit in doua. S-a gandit ca astfel, va avea succesul Lui Dumnezeu la zadarnicirea construirii Turnului Babel. Si a facut Stiloul grupa mare, in care erau majusculele si grupa mica in care erau literele mici. Si a numit literele mari conducatori de propozitii, adica ele stateau la poarta fiecarei noi propozitii ce urma a fi incuiata cu o cheita. Cheita avea diferite forme: punct, semnul exclamarii, semnul intrebarii sau cele trei surioare puncte de suspensie. Cum era el suparat, Stiloul, era pus pe fapte mari si, vai, a vrut sa imparta si literele mici in vocale si consoane, urmand ca acestea sa locuiasca in propozitii separate. Dar s-a gandit putin mai bine si a ajuns la concluzia ca propozitiile cu consoane ar fi sacadate si lipsite de armonie si muzicalitate, asa ca a decis sa le lase impreuna. Si rasul cristalin al vocalelor se impletea cu