saturnian

Oscilez intre a lasa filmuletul sa vorbeasca de la sine si a prezenta putin ceea ce desemneaza titlul; la prima vedere as alege direct filmul, pentru a evita influentarea altor opinii, dar mai apoi ma gandesc ca din lipsa rabdarii, linkul ar fi ignorat si abandonat. Ar fi mult mai usor sa spun ca acest parteneriat a inceput deja pregatirea sfarsitului nostru si acesta ar fi startul: cei care inca nu s-au edificat inca, pot sacrifica putin timp pentru a o face; cei care prefera sa traiasca precum strutul, cu capu-n nisip, pot alege ignoranta. http://www.youtube.com/watch?v=_lkjuRKYXZ8

Sau nu doar asta, dar mai ales cine este direct interesat ca lumea toata, atat de sufocata de cotidian, sa dea buzna si apoi sa prinda radacini in aceasta lume virtuala in care, mai sociabili ca oricand, uitam sa fim sceptici si ne dezvaluim cu naivitate identitatea si apoi ce e mai fragil in fiintele noastre? Sunt deja cativa ani buni de existenta a facebook-ului si de vreo doi incoace i se face o propaganda pur si simplu suspecta, prin intermediul tuturor canalelor posibile. Si lucrurile par sa se miste destul de repede, mai ales ca merg in paralel cu tendinta de a pune totul pe tapet - si nu ma refer aici la simplul fapt de a spune lucrurilor pe nume atunci cand o problema necesita solutionare, ci la lipsa de indiscretie cu care lumea isi spala rufele in public. Bineinteles ca vor exista intotdeauna niste "dar"-uri: dar de ce sa afisezi acolo astfel de informatii? dar de ce sa-ti dai datele reale? Haideti sa despicam putin firul in patru: se poate ca un cont sa nu dezvalui

Abordand acest subiect care este aproape la ordinea zilei, risc sa ma repet, dar imi asum riscul. traim o perioada destul de turbulenta si ne cramponam in cotidianul propriilor noastre griji, mergem pe strada precum orbii, suntem surzi la strigatele de ajutor ale celor din jur; arareori le raspundem mecanic si flegmatic: "n-am timp"; iar daca se insista, revarsam peste ei un potop de vorbe urate. Oare de ce? Atat timp cat azi, cand totul costa, a-ti schimba expresia intr-un suras sau a spune cateva vorbe de incurajare la nevoie nu inseamna nicio pierdere. Iar daca si asta presupune un efort, ar trebui sa ne gandim ca nimic, pe lumea asta nu ramane nerasplatit. Astfel incat ar trebui sa ne gendim inainte: CE VREM SA PRIMIM?

Pacat ca atunci cand suntem copii nu stim sa ne bucuram de asta. Cei mici nu stiu ce-i asteapta... Cam asa arata lucrurile... :(

... Cu o duminica in urma, pe seara, fiind singura acasa, Ilinka se gandea ca e momentul oportun pentru a lua legatura cu persoanele importante din viata ei si cu care n-a mai vorbit de mult. Era foarte simplu sa puna mana pe telefon s-o faca, insa nu avea nicio tragere de inima, ba mai mult, un soi de groaza; si se intreba de ce-i vine atat de greu sa socializeze, pentru ca ulterior sa-si aminteasca mici intamplari din copilarie, care-i dovedeau firea solitara. Prietena ei ii batea in usa, ca s-o scoata afara la joaca, iar ea isi trimitea mama sa-i spuna ca mananca ori doarme, ori alte minciunele. Acum insa, cu nu-stiu-ce dispozitie nemaipomenita, a luat telefonul si a inceput sa apeleze fara oprire o multime de numere. Dupa cateva ore de vorbit la telefon, mirata ea insasi de aceasta neobisnuita atitudine, s-a intrebat pe nerasuflate: oare de ce vreau sa vorbesc acum cu toata lumea? Urmeaza sa mor??!

Mi-am culcat gandul pe fruntea ta Si ti-am inchis c-un zambet ochii, Ca sa adormi. Iar eu te voi visa.